Visualizzazioni totali

sabato 21 novembre 2009

una poesia di pre Toni

GLESEUTE BANDONADE
di Pre Toni Beline

Gleseute bandonade
Lassù,
tal boscs,
ad ôr di une stradele
che nol passe plui nissun.
D’invier t’invuluce la nêf
e ti dà une man di blanc
che tu semeis une nuvice.
Po la nêf a si disfâs
e il prin soreli de vierte
al met a rût duc’ i tiei agns
e lis tôs ramis rotis
e lis tôs puartis caruladis
e lis tôs clavàriis inrusinidis,
parceche nol ven plui nissun
a preâ
a domandâ
a vaî
a polsâ
a pensâ

*************
Ti àn fate tun âtri mont ;
tu sês di un âtri mont.
E tu stonis tal nestri.
Cui si fermial a cjalâ
chei tiei sanz
cussì fers
tun mont ch’al vultuline come un mat?
Chês musis ch’a cjalin dal altâr
il nestri lanbicâsi,
e ch’a no vain cuanche nô o vaîn,
e ca no ridin cuanche nô o ridîn;
ch’al semee ch’a vetin relativisât
il nestri ridi e il nestri vaî,
il nestri nassi e il nestri murî?
E an viodût a passâ sot dai lôr vôi,
chei granc’ voglons ch’a cjalin dut
cence viodi nuje,
e vueris e pestilensis
e disgraciis e furtunis,
e miserie e massepassudèrie,
e int di ogni etât
e dolôrs di ogni sorte:
Ju àn preâz suspirant,
ur àn berlât porconant
te streme dal lôr cûr.
E lôr sinpri alì,
chei sanz fûr de storie,
chei sanz cence storie,
ch’a no bassìlin,
ch’a no s’incòrin,
ch’a no cjapin bot,
fûr come ch’a son
e dal tinp
e de passions dal onp.

****

Ma ce fâ di une sdrume di int
che ti sta li a cjalâ
cence dâti une man,
cence dâti rispueste,
cence disberdeâ
chei gredeis
ch’a invelegnin la tô vite
e ch’a ti lanbìchin
de scune ‘e tonbe?
Sanz ch’o veis mangjât dome bêz,
bêz di biade int;
sanz ch’o veis cunsumade dome cere,
cere di biade int;
sanz ch’o cjalais la nestre storie
cence bati cei?

*****
E tu cjanpane,
che tu sunis cul stes intono
e la vite e la muart;
che tu saludis
cun chel sunôr stes
il dì ch’al nas
e il dì ch’al mûr?

****
E vuâtri predis,
ch’o vignîs cassù
sinpri plui da râr
e sinpri plui in presse,
a contâ chê e sinpri chê,
che si sa che no à comedât nuje
e che la int e jè disperade come sinpri
e plui di sinpri,
e vuâtris o lais indenant sinpri cun chê letanìe
fûr di ogni logjche,
fûr di ogni speriense?
Ce staiso a fâ?

****
Gleseute bandonade,
che dibot nessun ti cjale,
che no tu zovis a nuje…..
Ma cui à dit che tu às di zovâ?
Sanz che no rispuindeis……
Ma cui à dit ch’o veis di rispuindi?
E rispuindi ce?
Cui à dit che chei voglons,
fodrâz di telis di rai,
no cjalin cul voli de eternitât,
là che la nestre tagjedie
e devente comedie,
e la nestre grande sapiense
e devente stupiditât,
e il nestri strussiâsi
un butâ vie il tinp
e un sassinâ la vite?
O sin tant usâz a doprâ dut,
a cirî une rispueste in dut,
e a lâ indenant cu la nestre logjche,
che glesiis e sanz e cjanpanis
a jessin de nestre logjche
e a nus dan fastidi
e ju calcolìn une robe in plui.
Parceche no son sul nestri stanp
e nô no volìn deventât sul lôr
e scomenzâ a cjalâ li robis
cul voli de eternitât
e no sinpri cun chel dal profit.

****
Sanz e santis pituradis su pai mûrs
Immufîz
e pojadis tes nicjs dai nestris altârs
in crassigne,
preait par nô,
ch’a no savìn preâ ;
taseit par nô,
ch’a no savìn tasê;
dait un sens di eternitât
al nestri strussiâsi di un lanp;
meteinus in crisi,
nô ch’o volìn rispuindi a dut.
Se ancje nô no us cjalìn,
lassù lontan dal sunsûr incasinât dal mont,
vuâtris cjalait jù instes
cun chei granc’ voglons.

*****
E cuanche, atôr de gleseute bandonade,
ti rive une cubiute di zovins
a cisicâsi,
a palpučâsi,
a suspirâ,
e a fâ i granc’ progjez de vite,
cjalàiju di bon voli :
a son i unics
in grât di fâ progjez maz
tun mont condanât a jessi sinpri serio
e calcoladôr;
a son i unics ch’a san fâ progjez maz
cjalant il soreli ch’al plôf jù framieč dai ramaz.
Cheâtris a son duc’ inpegnâz
a fâ calcui
sul vuè e sul doman
e sul passandoman
e di chi a cent’agns.
No us fàsino pene
cun chei vôi strcs,
cun chei tacuins sglonfs
e cun chei cûrs glačâz?

****
Joi, ce ben che tu stâs lassù,
gleseute bandonade dai onps,
cui uceluz ch’a ti cjantin
dut il dì la lôr voe di vivi
e soresere si poin stracs
tôr des tôs gornis
e sui tiei barconuz cui gàtars.
E il soreli ti clipis,
e il folc ti inlumine ancje di gnot,
e tal pradut toratôr
al è dut un siminâ di lisertis
e dentri, su pai mûrs e tai trâfs,
i rais ti regalin
in pâs
i lôr ricams.
La ploe, ogni tant, ti lave la muse
e l’ajar ti suje.
E cuanche a svinte la buere
ancje la cjanpanute e cjape gust
e si ničule
cun tun sgrìsul
che di cajù al parares un lament.



da: “fantasticant……” ribis editôr

fonte: http://www.viverearagogna.it/pagine/articoli/carnia26.html

Nessun commento: